Dragostea de frate

Se iubesc, dar sunt, in acelasi timp, rivali. Uneori, o viata intreaga. Dragostea dintre frati si surori este una delicata si speciala. Noi am incercat sa aflam ce invata fratii unul de la celalalt, daca exista diferenta de varsta ideala intre ei si cum le pot influenta parintii relatia.

Ce cred copiii despre fratii si surorile lor? Un mic sondaj de opinie facut ad-hoc printre copiii din bloc a relevat urmatoarele: fratii mai mici sunt plictisitori, pentru ca nu stiu sa joace fotbal. Surorile mai mari sunt bune, fiindca stiu sa impleteasca codite. Fratii mai mari te ajuta cand alti copii vor sa te bata. E bine sa ai un frate sau o surioara, ca sa ai cu cine sa te joci si atunci cand ploua afara. Ba nu, nu e bine sa ai un frate, pentru ca trebuie sa imparti toate dulciurile cu el. Cand ai o sora, te certi tot timpul cu ea si pe urma te cearta mama pe tine…

Fireste, acest sondaj nu este unul “stiintific”. Mai relevant este poate studiul efectuat, care a avut concluzia ca aproape jumatate dintre copiii din familii numeroase fata de numai o treime dintre copiii singuri la parinti s-au simtit nedoriti sau neiubiti indeajuns macar din cand in cand. Cum poate fi schimbata aceasta perceptie? Pai, sa vedem…

De ce fratii nu trebuie comparati

Un aspect pe care parintii il neglijeaza deseori este faptul ca, desi se trezesc si adorm impreuna, au aceleasi gene si cresc in aceleasi conditii, fratii au trasaturi de personalitate si nevoi diferite. De aceea, pentru ca ei sa reuseasca sa aibe o relatie armonioasa, este esential ca adultii sa evite comparatiile intre ei. Fiecare copil are slabiciunile sale si punctele sale tari, diferite de cele ale fratelui sau surorii sale, si trebuie sa fie acceptat si tratat ca atare.

Fratii care sunt mereu comparati unul cu celalalt si sunt nevoiti sa “concureze” pentru dragostea parinteasca, dezvolta un sentiment puternic de rivalitate si ajung sa se certe frecvent intre ei.

Si invatatorii sau profesorii uita uneori ca talentul sau inteligenta unuia dintre copii nu reprezinta o “mostenire de familie”, care se distribuie in mod egal intre frati. Nu sunt putine cazurile de profesori care il ridicau in slavi pe fratele cel mare, care le fusese elev, si asteptau aceleasi performante de la mezin – o atitudine care poate sa-i provoace o suferinta profunda fratelui nevoit sa se ridice la nivelul asteptarilor respectivului adult, chiar daca are cu totul alte calitati.

O relatie pentru toata viata

  • Chiar daca exista etape in viata noastra in care fratele sau sora trec in planul secund, devenind, poate, mai putin importanti decat colegii de scoala, prietenii sau iubitul, ei raman, de fapt, un personaj principal in viata noastra. Pentru ca relatia dintre frati este una pe viata. Relatia cu fratele sau sora reprezinta una din putinele constante in viata unui om, una din putinele relatii care nu poate sa dispara, pur si simplu, de pe o zi pe alta. Un frate continua sa ramana fratele tau chiar daca te-ai certat cu el si nu ii mai vorbesti. Iar in perioadele mai grele ale vietii, fratele sau sora poate reprezenta un sprijin de nadejde.
  • Daca relatia intre frati ramane una profunda si frumoasa, nu este un lucru care sa depinda in totalitate de noi, parintii. Totusi, putem face si noi cate ceva, pentru a o suda. Iata ce ii ajuta pe frati sa se apropie si sa isi cladeasca o relatie armonioasa:
  • ritualurile de familie – excursiile comune, sarbatorile in familie si activitatile intreprinse in mod regulat, impreuna cu parintii
  • modelul parintilor – daca mama si tata au o relatie stransa si armonioasa cu fratii lor, copiii le vor urma, inconstient, exemplul
  • proiectele si scopurile comune – creeaza o apropiere intre frati si ii ajuta sa comunice
  • regulile – cand parintii stabilesc anumite reguli, pe care le aplica corect, fara sa il avantajeze sau dezavantajeze pe vreunul dintre frati, rivalitatea dintre ei se diminueaza
  • reusitele personale – cand parintii recunosc si stimuleaza talentul fiecarui copil in parte, le ofera posibilitatea sa se evidentieze, fara sa rivalizeze
  • comunicarea – chiar daca unul din frati e mai introvertit, discutiile deschise intre ei si parinti creeaza fundamentul unei relatii armonioase.

Prieten, rival, aliat…

Relatia cu fratele sau sora este, de regula, cea mai lunga din viata noastra. Psihologii considera ca, din copilaria pana la batranete, ea trece prin trei etape:

Etapa 1 – Copilaria

In aceasta perioada fratii se raporteaza foarte puternic unul la celalalt. Mai ales in primii ani, cand nici fratele mai mare nu merge la scoala, ei sunt aproape tot timpul impreuna si se joaca foarte mult unul cu celalalt. Tot in aceasta etapa, incep insa deseori sa se comporte “ca soarecele si pisica”. Se cearta si se lupta pentru pozitia lor in cadrul familiei. La pubertate, multi se aliaza insa pentru “a lupta” impreuna impotriva autoritatii parintesti.

Etapa 2 – Tineretea

Dupa ce parasesc casa parinteasca, fratii incep sa nu mai ocupe un rol atat de important unul in viata celuilalt. Fiecare este preocupat de propria lui cale si isi cauta locul in viata, in afara familiei sale. Intre 25 si 40 de ani, majoritatea isi intemeiaza propria familie si se concentreaza asupra profesiei. De obicei, relatia cu fratele sau sora se rezuma la intalnirile “rituale”: de ziua lor, de Craciun, etc.

Etapa 3 – Maturitatea

Dupa ce intemeierea propriei familii “s-a incheiat”, adultii incep, deseori, sa caute din nou mai mult compania fratelui sau a surorii. Depanarea amintirilor din copilarie si din prima tinerete devine o ocupatie placuta, legaturile de familie capata o importanta mai mare… In unele cazuri, pot reizbucni insa si vechile rivalitati uitate: cand se pune problema cine ingrijeste un parinte bolnav sau trebuie impartita mostenirea de la parinti.