Adolescenta schimba relatia cu bunicii?

Tu si tatal lui l-ati certat? Fuge la bunica sa-l consoleze. Are un secret de impartasit? Bunicul este confesorul lui. Bunicii sunt aproape mai importanti pentru el decat voi, parintii lui. Cat e mic, asa stau lucrurile. Cand a intrat in adolescenta insa…

… sentimentele si atitudinea lui fata de bunici se pot schimba. Fie se distanteaza de ei, fara sa “le intoarca spatele” total, fie refuza, pur si simplu, sa ii mai viziteze. Precis are motivelele lui. Pe care tu trebuie sa le afli si sa le intelegi, ca sa stii cum sa mediezi intre ele si parintii tai, afectati de “tradarea” nepotelului lor iubit. Lucrurile stau exact pe dos – adolescentul din casa ta este, in continuare, “prea lipit” de bunici? Si in acest caz are motivele lui. Pe care tu trebuie sa le pricepi, ca sa nu cazi in pacatul geloziei pe proprii tai parinti.

Este fan al lor

Pentru ca la bunici este alintat si acum la fel ca intotdeauna. Poate fi, in continuare, “puiul lor mic”, fara sa simta ca-i este ingradita nevoia (tot mai accentuata) de autonomie. Bunica ii pregateste mancarurile preferate si pastreaza, la loc de cinste, carticelele din care ii citea acum zece ani si cateva din jucariile lui preferate. Ii vorbeste ca unui adult (pe cand parintii il considera inca “un copil”), nu il judeca si ii da sfaturi foarte potrivite. Si-i poate incredinta linistit un secret. Pe de alta parte, el este la varsta la care isi pune intrebari legate de originile lui, de istoria familiei, iar amintirile bunicului sunt pline de savoare: “Cand taica-tau era de varsta ta, ne cartam furca pentru ca purta plete”, “Cand mama ta era printr-a IX-a, cu greu o mai puteam tine in casa, vedea inainte ochilor numai iesirile cu gasca”.

Pentru bunici: asteptati ca nepotul vostru sa fie cel care pune intrebari – dovada ca subiectul il preocupa. Daca ii veti tine, din proprie initiativa, un curs despre trecutul familiei, riscati sa se plictiseasca. Iar comentariile despre “cum erau si ce faceau parintii lui in adolescenta” sa le ia drept o tentativa blanda de a-i “barfi” pe autorii zilelor lui..

Pentru parinti: nu fiti gelosi pe complicitatea dintre adolescentul vostru si bunici! E o sansa, pentru el, sa aiba confidenti, intr-o vreme cand simte nevoia sa se distanteze de voi, pentru a-si “proclama” autonomia.

Ii viziteaza din ce in ce mai rar

Uneori este o intreaga aventura sa-l convingi sa raspunda invitatiei lor la masa. Poate sunt ei prea rigizi? Daca se lamenteaza continuu – pe vremea lor tinerii nu aveau atata libertate, se imbracau decent, etc. – risca sa rupa dialogul cu “nepotelul”. Il plictisesc si il irita.

Pentru bunici: acceptati ideea ca nepotul vostru vine in vizita cand poate si cand doreste, iar nu dupa un calendar batut in cuie; si ca poate trece uneori in fuga, doar “ca sa va sarute”. Va regasi mai usor placerea de a veni pe la voi, daca nu mai este constrans sa o faca.

Pentru parinti: trebuie sa stiti ca adolescentul traieste clipa. Normal ca prefera sa-si dea intalnire cu prietenii, decat sa va insoteasca pe voi, in fiecare duminica, la bunici. Dar asta nu inseamna sa ii permiti sa-si “abandoneze” bunicii – chiar daca se plictiseste la ei, trebuie sa pastreze, din respect, o minima relatie afectiva.

Nu mai trece deloc pe la ei

Se intampla: se simte prost la bunici si refuza sa ii mai viziteze. Poate exista un diferend intre voi, parintii lui si bunici? Adolescentii au niste “antene” speciale, simt tensiunile din familie, chiar daca ele sunt trecute sub tacere. Sau poate ca bunicii va critica pe voi, parintii, in fata lui si fuge de ei, ca sa nu-i mai auda.

Pentru bunici si parinti: nu este in interesul familiei sa nu isi recunoasca neintelegerile. Este preferabil ca parintii sa ii vorbeasca adolescentului despre ceea ce ii supara – o contradictie cu soacra, cu mama… Totul este sa pastreze un ton civilizat, respectuos. Si sa accepte ca si cei care nu au fost parinti prea grozavi pot fi niste bunici formidabili! Pe de alta parte, daca bunicii continua sa-si critice copiii in fata nepotului, este mai bine ca dorinta lui de a nu-i mai vizita, un timp, sa fie respectata. Ca sa nu se simta prizonier cand la unii, cand la altii.