Prejudecati despre copilul unic

Copiii singuri la parinti sun egoisti, rasfatati, singuratici si devin adulti inadaptabili din punct de vedere social… Prejudecati! Multe studii atesta faptul ca acesti copii nu sunt mai plini de defecte decat cei care au frati

Motivele pentru care multe cupluri au un singur copil sunt multiple. Pentru unii argumentul major este teama de viitor. Ei considera ca vor putea oferi mai multe sanse unuia singur. Altii sustin ca o familie numeroasa este sinonima cu prea multe constrangeri si privatiuni materiale. Iar pentru o alta categorie de cupluri, a avea un singur copil nu este o optiune, ci se intampla din motive medicale. Astazi, 22% din cupluri au un singur urmas si, conform studiilor pe aceasta tema, unul din trei copiii ce se vor naste va fi singur la parinti. In jurul familiilor cu un singur copil se isca si astazi tot felul de discutii, care le creeaza o imagine nefavorabila: nu vor alt copil, pentru ca sunt egoisti sau nu pot. O serie de clisee despre copilul unic sunt aduse ca “argumente” in favoarea familiilor cu mai multi copii. Iata care sunt cele mai frecvente prejudecati care creioneaza un portret defavorabil copilului singur la parinti.

Este prea rasfatat

Pentru a explica egoismul sau aroganta unui copil, se spune de multe ori: “A, sigur, e singur la parinti!”. Ca si cum nu ar fi un copil ca toti ceilalti. A creste singur, fara frati si surori, nu inseamna ca, in mod obligatoriu, va deveni un egocentric, un rasfatat greu de suportat… Ori nu exista un profil psihologic tip al copilului unic. El poate extrovertit sau foarte timid, generos sau egoist, tiran sau victima… Totul depinde de modul in care l-au crescut parintii. De altfel, copilul unic de azi nu mai este la fel ca cel de ieri. Mamele au serviciu, iar copilul frecventeaza cresa, gradinita, deci nu mai este izolat ca altadata. Specificitatea lui este atenuata de modul de viata actual.

Este foarte iubit

Intre copilul unic si ceilalti exista efectiv o diferenta ireductibila: fara voia lui, inimile parintilor ii apartin in intregime. Insa aceasta diferenta constituie totodata un atu si un handicap. Pe de o parte, copilul are certitudinea care, uneori, se clatina la copiii dintr-o familie numeroasa – si o solida stima de sine, pentru ca parintii nu au mai simtit nevoia sa mai aibe un al doilea copil! Atuuri pretioase in viata. Exista insa si copii singuri la parinti care nu primesc prea multa dragoste din partea parintilor, fie prea preocupati de cariera, fie de persoana lor, de exemplu. Cand esti obisnuit sa fii centrul lumii, este greu apoi sa intelegi ca dragostea altora se castiga si interesul lor trebuie sa-l meriti.

Este superprotejat

Cel mai adesea este adevarat. Neavandu-l decat pe el, unii parinti nu vad ca micutul lor a crescut si-i stau mereu in preajma ca sa-l ajute. Altii, dimpotriva, isi cresc “mai dur” singurul odor, tocmai pentru ca sa nu devina asa cum se spune: egoist, arogant, nedescurcaret, singuratic…

Invata mai bine

Unii specialisti afirma ca in cazul copilului singur la parinti capacitatea de invatare este mai mare, probabil datorita atentiei exclusive si standardelor inalte pe care acestia i le impun. Insa nici un studiu nu a putut aduce realmente dovada in acest sens. Crescand doar cu adulti in jur, copilul unic isi formeaza un vocabular elaborat, invata sa converseze cu oamenii mari, capata obisnuinta de a analiza, de a argumenta si de a fi luat in serios.

Ii e greu sa-si faca prieteni

A fi copil unic nu inseamna neaparat a fi incapabil sa tii cont si de altii si sa legi prietenii. Desigur, exista copii singuri la parinti care se simt in decalaj fata de colegii de aceeasi varsta si nu pot sa se integreze in grupurile lor. Dar nici in acest caz nu se poate generaliza. Fiecare copil are propria sa istorie, personalitate si aptitudini. Totul depinde de familie. Daca parintii, rudele sale au disponibilitatea de a stabili relatii, copilul are mari sanse sa procedeze la fel. Astfel, unui copil obisnuit sa-si petreaca vacantele cu verii si verisoarele ii va fi mai la indemana sa-si faca prieteni noi fata de un altul care traieste doar printre adulti.

Competitia este mai dificila pentru el

Crescand singur, el nu invata sa infrunte conflictele. Lipsit de incaierari, dispute si impacari, asa cum se intampla zilnic in familiile cu mai multi copii, copilul unic se simte deseori dezarmat in momentele cand trebuie sa-si apere interesul sau sa se impuna in fata altora. “Mi-a placut sa fiu singur la parinti, dar astazi imi dau seama ca nu-mi place infruntarile si fug de orice situatie conflictuala”, marturiseste Nelu, 20 de ani. “Mai rau: imi vine foarte greu sa concurez cu altii. Ori in meseria mea, competitia face parte din joc!”. Insa nu va panicati! Copiii unici nu sunt singurii care au dificultati in a se impune in fata celorlalti. La scoala vor invata mai repede cum sa atraga atentia profesorilor si sa-si gaseasca locul intr-un grup. Cu o conditie: sa nu intervina parintii in mod abuziv, incercand sa rezolve conflictele dintre acesta si colegi.