Crucea care plange

De mai bine de trei secole, in satul Coslogeni, timpul se masoara in minuni. Oamenii nu le pot uita si, in fiecare an, se intorc aici pentru a duce mai departe povestea incredibila a unui loc care a schimbat nenumarate destine

Dintre toate simbolurile crestine nu exista unul mai bogat si mai viu decat “crucea”. In ea se intalnesc cerul si pamantul, timpul se amesteca cu spatiul, iar patimile sunt vindicate prin mantuire. Dar, mai presus de orice, crucea ramane simbolul credintei sau al “nadejdii in Dumnezeu”, cea fara de care, asa cum spune parintele Lucian de la schitul din Coslogeni, “sufletul nostru este in ispita si in necazuri, pentru ca vrajmasul nu doarme niciodata”. La fel cred si oamenii, cei care s-au nascut si au crescut in Coslogeni sau cei care vin aici, de Izvorul Tamaduirii sau de Ziua Crucii, din cele mai indepartate colturi ale tarii, pentru a gasi vindecare, liniste si pace si pentru a primi si ei, la randul lor, minunile de care s-au bucurat atatia si-atatia, de-a lungul timpului: “La Sfanta Cruce trebuie sa te duci cu toata inima, cu trupul si cu sufletul.”

Dintr-un sat ciumat, un sat binecuvantat.

Cea mai mare minune s-a petrecut in anul in care Sfanta Cruce sau Crucea de leac, cum ii mai spun oamenii locului, a ajuns la Coslogeni, un satuc din comunca Dichiseni, judetul Calarasi. Povestea ei incepe in 1683, an de citutura in istoria spiriturala a locului: “Crucea se afla aici din 1683 si a fost adusa intr-un car cu boi. Urma sa fie transportata de la Calarasi la Fetesti. Pe vremuri, aici era un vechi sat, care se numea Poenesti si toata lumea se imbolnavise de ciuma. In drumul lor, la un moment dat, boii s-au impotmolit si nu mai voiau sa plece. Au fost aduse cinci perechi de voi si tot nu au facut fata. Lumea a spus ca e minune dumnezeiasca si a pastrat crucea aici.

Vreme indelungata a stat singura, intre copaci, sub cerul liber, dar in timp a fost acoperita. Credinciosii s-au rugat la ea si au vazut ca este ajutatoare. Cand se face Sfantul Maslu, demonizati, bolnavi sau oameni in chinuri grele sunt ajutati numai prin credinta si prin puterea lui Dumnezeu” marturiseste parintele Lucian. Insa cea mai puternica amintire a celui care vegheaza asupra Schitului de la Coslogeni, este legata de ziua in care, din Crucea de leac, au curs lacrimi mari, pline si clare: “Erau niste persoane care se rugau si au vazut ca iese din Sfanta Cruce, pe la jumatatea ei, ceva ca uleiul, asemenea unui mir. Miracolul a adus in Coslogeni credinciosi tocmai din Baia Mare, Resita sau Timisoara. Drept multumire, oamenii se intorc aici din ce in ce mai multi si lasa pomelnice.”

M-am dat cu mir pe ochi si m-am facut bine

Coman Florina s-a nascut, a copilarit si a crescut in satul Coslogeni. Cand o intrebi de Crucea ce leac, femeia raspunde vizibil emotionata, dar si cu o oarecare teama in glas: “A fost aici o fetita de patru ani care nu vorbea, nu zicea absolut nimic sic and a fost Izvorul Tamaduirii au facut preotii slujba, au trecut peste ea si la zece minute a zis <>. La fel se intampla si cu Andrei Andrei, unul dintre batranii satului. Pentru el, Crucea de leac e “cea mai sfanta dintre sfinte”, pentru ca a vindecat pe multi de ochi, dar mai ales pe el insusi: “O femeie dintr-o comuna de mai sus, spre Perisoru, nu mai vedea, ii curgeau ochii si cand a venit aici s-a lecuit. A zis ca nu uita toata viata ei. Acu` vreo doi ani s-a intamplat. Chiar eu am fost cu ochii…, mi se umflasera tare si m-am dat cu ulei de pe Cruce la ochi si m-am facut bine”. Badia Maria sau Morarita isi aminteste si ea una dintre minunile pe care le-a trait personal de cand se afla pe meleagurile Calarasului: “Cand stateam eu la Calarasi, veneam sambata si duminica aici la tara. Un barbat s-a despartit de sotie si a venit cu baietelul care nu vorbea. Atunci am vazut si eu clar cum s-a intamplat. Copilul a inceput sa vorbeasca, pentru ca a dormit seara acolo, langa Cruce. Dimineata, cand l-a luat de manuta, a vorbit.”

Apa izvorata

In vecinatatea imediata a Schitului Coslogeni, se afla si o fantana pe care satenii au numit-o Izvorul Tamaduirii. Multi dintre oamenii locului vin special aici sa ia apa, pentru ca, asupra fantanii, in zi de sarbatoare, se face aghiazma si pentru ca, spun ei “cand bei apa izvorata, simti ca te faci bine si parca devii mai curat”. Adapostita intr-o incapere ai carei pereti sunt pictati cu scene biblice, fantana imprastie in jurul ei o atmosfera unica, in care simplul gest al scoaterii apei devine unul sfant.

Chiar daca indicatoarele spre Schitul Coslogeni lipsesc, in drumul dinspre Calarasi spre Fetesti prezenta Schitului este aproape magnetica. O atractie care vine deopotriva din infatisarea modesta a sfantului lacas, din apa tamaduitoare ascunsa intre zidurile care par sa vorbeasca, dar mai ales din piatra veche, impozanta si cu inscrisuri indescifrabile ale Crucii de leac.