Ce fac parintii cand copiii isi iau zborul

Parasirea caminului familiei este un eveniment important in viata copiilor, dar si a parintilor. Pentru a trece cu seninatate prin aceasta etapa, iata cateva sfaturi.

Una dintre realitatile varstei de mijloc, care ii pun pe adulti in fata oglinzii propriului timp, este momentul in care “puii”, pe care i-au crescut cu atata drag, isi iau zborul din cuibul familiei. Pe de o alta parte, parintii trebuie sa faca fata ajustarilor si dezechilibrului creat de absenta copiilor. Pe de alta parte, descopera ca au mai mult timp unul pentru altul, pentru propriile interese si pasiuni.

Intr-un weekend, pachetele cu haine, carti, CD-uri sunt incarcate intr-o camioneta si baiatul/fata se muta cu iubitul/iubita sau pleaca in alt oras, la liceu, la facultate sau sa lucreze in strainatate. Dupa ce raman singuri, parintii vad ce-i asteapta de-atunci incolo: imbatranesc, se pensioneaza, sunt depasiti de cei tineri… li se inchide fereastra spre lume. Acesta este scenariul pesimist, cand parintii ajung sa sufere de sindromul cuibului gol, unul din principalele dificultati ale perioadei.

Sindromul cuibului gol

In multe cupluri, apare teama de a se afla singuri, fata in fata. Si mai ales mama, acum, cand nu mai are pe cine rasfata, se simte mai putin importanta, inutila. Nu este usor pentru toata lumea sa compenseze aceasta “pierdere” cu “un hobby”, pentru ca acest cuvant nu are nici un sens pentru multe femei. In lipsa de altceva, se posteaza in fata televizorului, mananca si se deprima. Asa se manifesta “sindromul cuibului gol”. Problema este ca ele nu marturisesc ca sufera din cauza plecarii copiilor lor, ca sa nu para mame egoiste, posesive. Ori 35% din mame sufera de acest sindrom si 100% din parinti sunt afectati de acesta intr-un fel sau altul. Inclusiv tatii. Multe cupluri cred ca se vor simti usurati, dupa plecarea ultimului copil… Dar majoritatea se simt ciudat si se trezesc ca dau cu aspiratorul in camera lor, scot fotografiile, scotocesc prin sertare…

Avem prea mult timp

Sindromul cuibul gol pune pentru multi parinti urmatoarea problema: cum sa-si umple timpul? In special mamele, care au fost multa vreme superocupate cu copiii, cu toata gospodaria, dintr-o data au prea mult timp la dispozitie. Prima reactie, evident, este sa-l umple cu o mie de activitati, cumparaturi, schimbari la casa, etc. Insa, dupa aceasta activitate frenetica, prin care au evitat, mai mult sau mai putin constient, sa se gandeasca la noua situatie, multe mame resimt si mai puternic un mare gol in suflet, confruntate cu singuratatea, inutilitatea sau boala.

Femeile, odata devenite mame, isi indreapta intreaga atentie asupra copiilor, devenind indispensabile pentru cei mici. Asta inseamna ca, dupa plecarea copiilor, isi dau seama ca nu mai stiu cine sunt cu adevarat, dupa zeci de ani in care s-au pus pe ele in planul secund. Atunci este important sa nu lase bratele in jos si sa reinvesteasca toata afectiunea revarsata asupra copiilor in noi provocari: reluarea studiilor, activitati profesionale, munca de voluntariat etc, orice le poate demonstra ca nu sunt terminate, ba dimpotriva. In felul acesta le va creste respectul de sine si vor putea merge mai departe.

Cum sa indulciti tranzitia?

Plecarea copiilor este mai dificila astazi pentru parinti, pentru ca tinerii parasesc cuibul familial din ce in ce mai tarziu, catre 23-25 ani. Ori, cu cat pleaca mai tarziu, cu atat relatiile devin mai armonioase si bogate, parintii devin consilieri, tehnicieni, reparatori, complici pentru copiii lor ajunsi la maturitate… Rolurile se inverseaza si parintii devin dependenti de progenitura lor. De aceea, pentru niste oameni de 50 de ani, este foarte greu sa se desparta de acesti copii maturi si competenti care-i fac sa se simta tineri. Insa, la 50 de ani, un barbat sau o femeie nu sunt niste persoane care nu mai au nimic de oferit. Ce aveti de facut?

Anticipati si pregatiti-va din timp pentru separare

In perioada adolescentei, copilul incepe detasarea progresiva de familie si apropierea de cei de varsta lui, care ocupa un loc central in viata lui. El are nevoie, pentru a se dezvolta si a se cunoaste, sa se identifice cu acestia si sa respinga modelul parintilor. In plus, din adolescenta parintii incep sa-si puna intrebari privind viitorul, proiectele, dorintele, intentiile copilului, chiar daca aceste probleme par a fi dureros de abrodat. Ei trebuie sa-i explice de ce plecarea din casa parinteasca este normala si ca fiecare dintre ei se va descurca.

Profitati de noile oportunitati

Dupa plecarea copiilor, cei doi parinti raman singuri, iar casa li se pare goala. Atunci pentru ei fie va urma o a doua luna de miere, fie, dimpotriva, va fi momentul in care ies la iveala dezacorduri vechi. Ei au interesul sa-si gaseasca noi preocupari, sa iasa mai mult, sa plece in calatorii pentru a scapa de sentimentul de inutilitate. Vor putea, in sfarsit sa se dedice vietii lor de cuplu. Apoi, putin cate putin, vor construi noi relatii cu copiilor lor, fara tensiunile legate de viata cotidiana.

Construiti relatii noi

De-acum, fiecare cu viata si casa lui… Noua situatie implica si construirea unor relatii noi: parintii isi vor trata copilul ca pe un adult si-l vor iubi ca pe copilul lor. Pentru ca nu mai traiti sub acelasi acoperis, inventati noi ocazii pentru a va vedea copiii: invitatii la cina, in weekend, excursii, cumparaturi facute impreuna, o partida de fotbal sau tenis… Daca sunt plecati mai departe, e-mail-ul este foarte puternic. Esential este sa mentineti legatura. Departe de ochi, dar aproape de inima. Insa trebuie sa acceptati stabilirea unei anumite distante intre voi pentru ca sa poata respira in voie. De aceea, nu-l sunati de zece ori pe zi ca sa vedeti daca “micutul” de 25 ani a avut o zi buna!

Reinventati viata in doi

Cand toti copiii au parasit casa, trebuie umplut un mare gol. Dupa ce, timp de vreo 20 de ani, si-au organizat viata in jurul copiilor iubiti, parintii se trezesc singuri, unul in fata celuilalt. Ei trebuie sa reinventeze viata in doi, sa se redescopere.